15 ianuarie 2020

  • Post author:
  • Post category:General

Câteodată viața e ca o telenovelă.

Are câte un plot twist, suspans, trece prin toate nuanțele dramaturgiei și umanității și îți consumă jumătate din timpul lucid al conștiinței doar cu întrebări inutile, cu senzații amețitoare și cu anxietatea unei frânturi de viitor.

Ce ne mai complicăm Doamne, câteodată.

Dar e frumos.

E frumos ca un poem de Eminescu dintr-o carte primită acum 40 de ani pentru locul întâi în clasa a 6-a.

E la fel de frumos precum momentul în care diriga spune că ne lasă să lucrăm pentru bac în ultima oră.

E la fel de frumos precum o mână semi-rece care se strecoară în buzunarul pantalonilor tăi militărești de pe marginea gleznei unde îți ți ambalajele de caramel și biletele de autobuz de mâine.

Frumoasă e viața Doamne.

ps. Prima mea poezie a fost inspirată de Eminescu și îi sunt veșnic îndatorată pentru că a împărțit acest dar cu mine, arta de a iubi în versuri și de a avea crezuri proprii.

Next PostRead more articles