Bonheur Familial

  • Post Author:
  • Post Category:Poem

Vreau să fac

Lucruri frumoase pentru oameni

Azi.

Vreau să aduc

Pe chipuri

Fericire.

Să explic celor ce au greșit

Să ascult cuvântul,

De la fiecare

Iar seara într-un târziu

Să fie toți, la culcare.

Dimineața ce urmează,

Când soarele nu mai răsare

Eu voi aprinde-o lumânare,

Să limpezesc trecutul.

Să ne rugăm mai simplu:

Cu un „Îmi pare rău, te rog

Iartă-mă că nu știu să ascult

Dar nu uita că-ți multumesc,

Eu te iubesc mult”.

După ce rugăciunea

A luat sfârșit și s-a oprit,

Foamea a deschis ochii, tuturor

Iar azi ca să facem fericire,

Toți cei din casă sunt pe rol.

Când masa-i gata, pâinea-i coaptă

Somnoroșii s-au mai adunat,

Ne așezăm pofta fierbinte

Și-nfulecăm, pe bunul plac.

Surâs, chicot, povestiri micuțe,

Pendula ceasului e pe stop

Ca doar atunci când terminăm,

Timpul s-o ia din loc.

El e copil cuminte,

Respectă tradiția întocmai

Și pleacă primul,

Așa cum se cuvine:

Vesel, cât să obosească lumea.

Trei mese

Au trecut

Peste zi,

Ai mei nu mai sunt copii,

Cum se jucau de dimineață.

Ei sunt adulți, ce vin acasă

Ce mai aprind o lumânare,

Ce limpezesc trecutul.

Căci lucrurile frumoase

Acum sunt gata,

Iar azi eu sunt

Pe chipul lor

Fericirea,

Nimeni alta.

Eu nu mai stau în casa lor

Dar mă aduc, aievea

Nu-i mai hrănesc cu tot ce vor,

Pe rozii lui Adam și Eva.

Acești-au fost copiii mei

Cu care-am stat la masă,

Cu care m-am rugat și ziua,

Ca să cultiv speranță.

Muult tare i-am plimbat,

Prin obiceiul unei case

Și am ținut eu lumânarea,

Familiilor frumoase.

Dacă eu sunt fericirea,

Sigur am trecut și pe la voi

Dar de n-ați primit în casă, mamă ca mine

Ați rămas voi doar copii. Neînvățați și …

Goi.