Bonheur Familial

Vreau să fac

Lucruri frumoase pentru oameni

Azi.

Vreau să aduc

Pe chipuri

Fericire.

Să explic celor ce au greșit

Să ascult cuvântul,

De la fiecare

Iar seara într-un târziu

Să fie toți, la culcare.

Dimineața ce urmează,

Când soarele nu mai răsare

Eu voi aprinde-o lumânare,

Să limpezesc trecutul.

Să ne rugăm mai simplu:

Cu un „Îmi pare rău, te rog

Iartă-mă că nu știu să ascult

Dar nu uita că-ți multumesc,

Eu te iubesc mult”.

După ce rugăciunea

A luat sfârșit și s-a oprit,

Foamea a deschis ochii, tuturor

Iar azi ca să facem fericire,

Toți cei din casă sunt pe rol.

Când masa-i gata, pâinea-i coaptă

Somnoroșii s-au mai adunat,

Ne așezăm pofta fierbinte

Și-nfulecăm, pe bunul plac.

Surâs, chicot, povestiri micuțe,

Pendula ceasului e pe stop

Ca doar atunci când terminăm,

Timpul s-o ia din loc.

El e copil cuminte,

Respectă tradiția întocmai

Și pleacă primul,

Așa cum se cuvine:

Vesel, cât să obosească lumea.

Trei mese

Au trecut

Peste zi,

Ai mei nu mai sunt copii,

Cum se jucau de dimineață.

Ei sunt adulți, ce vin acasă

Ce mai aprind o lumânare,

Ce limpezesc trecutul.

Căci lucrurile frumoase

Acum sunt gata,

Iar azi eu sunt

Pe chipul lor

Fericirea,

Nimeni alta.

Eu nu mai stau în casa lor

Dar mă aduc, aievea

Nu-i mai hrănesc cu tot ce vor,

Pe rozii lui Adam și Eva.

Acești-au fost copiii mei

Cu care-am stat la masă,

Cu care m-am rugat și ziua,

Ca să cultiv speranță.

Muult tare i-am plimbat,

Prin obiceiul unei case

Și am ținut eu lumânarea,

Familiilor frumoase.

Dacă eu sunt fericirea,

Sigur am trecut și pe la voi

Dar de n-ați primit în casă, mamă ca mine

Ați rămas voi doar copii. Neînvățați și …

Goi.

Leave a Reply

Close Menu