Cea mai mare problema a mea

Existența conștiinței.

Pentru mine, faptul că avem conștiință e cel mai mare chin. Toți o avem, chiar dacă în dozaje diferite, în momente diferite, în etape care diferă de la cer și până la pământ. Asa îmi explic eu mie existența șefilor de trib, a președinților, a guvernatorilor, a învățătorilor, diriginților și părinților.

Nu pot face o sinteză a lucrării ăsteia, nu o pot scrie complet, nu o pot cita pe fragmente că își pierde tot sensul… Dar o pot scrie după ureche. Pentru că acolo e pielea aceea fină ale cărei straturi sunt cusute cu foițe de rememorări. Ține minte că nu sunt memorii, ci rememorări. Ca ATUNCI când cineva îți bugiulește lobul urechii fiindcă se întinde și ești simpăticuț tare. Când îți reAMINTEȘTI acea senzație, când te cuprinde un fior agățat de impulsurile creierului tău.. ăla e momentul magic.

Revenind, cât de des s-a întâmplat să nu poți face un anumit lucru din cauza conștiinței? Des? Foarte des? De fiecare dată? Ei bine, bun venit în lumea în care empaticii puternici, narcisiștii convinși, escrocii cu părere de rău și sinucigașii voluntari își duc traiul. Cinic – știu, știu.

Leave a Reply

Close Menu