Cei mici

  • Post author:
  • Post category:Poem

Fac noapte albă, precum ciocolata caldă
Somn ușor, anticipat!

Micului prinț ce dependențe n-are,
Dar care, doar din absența iubitei sale,
Nu trăiește.

Înnebunește, se arată doar la lac
Beat de suferința și credința, 
Că într-o zi nu va mai crește.

Va fi copil, va lua somnic.
În brațele ursulețului
Își va găsi amic.

Iar mica prințesă
Care stă sub soare,
Va deveni ce și-a dorit:
O fată mare.

Poveștile nu au întotdeauna final fericit
Iar, atunci când timpul spune stop,
Niciunul din doi nu mai este.
Voiam lucruri diferite
Și totuși –

Parcă nimic nu ne mai amintește
De ziua când ai rămas mic,
Iar eu am început a crește.

Toți ne purtau grija,
Și ne strigau pe nume
„Atenție aici!
Cei mici pășesc în lume!”

Next PostRead more articles