Piața de oameni


Oameni cu pungi galbene
Trăiesc pe sub piele,
Sunt pedepsiți și înjunghiați
De ale lor vise
Sedați prin vene,
Mi-e frică de oameni cu pungi galbene.

Îmi fac lăcaș și foc
Între paginile Manuscrisului Fanariot,
Diletantă fiind a regulilor monologului,
Tehnicilor dialogului,
Și mă visez fugind de oameni cu pungi galbene.

Am primit astfel o pălărie de ziua mea,
Am rupt la fugă prin ieșirea din spate a buzunarului din piept
Am intrat într-un nasture infect,
Și am ajuns pe un pângăritor de praf.

Trage anost praf în plămân,
Îl suflă în mintea mea și mie
Mi se îneacă buna moralitate
Pe un bilet de loterie,
Respins.

Cum să îi ajut oare pe oamenii cu pungi galbene?

“În centrul creierul nostru există o zonă specială numită „circuitul plăcerii”. Aceasta se activează când savurăm o înghețată gustoasă într-o zi de vară, când ascultăm piesa noastră favorită, când ne îndrăgostim sau facem orice altceva care ne produce plăcere. Ca răspuns, creierul nostru va produce cantități mici dintr-o substanță chimică cunoscută ca „hormonul plăcerii”. Imediat simțim bucurie, satisfacție, împlinire.

Drogurile scurtcircuitează acest proces normal. Creierul este păcălit de droguri să producă cantități enorme din acest „hormon”, fără să fi existat înainte împlinirea unei nevoi sau conectarea cu o persoană. În creier se va produce o super-reacție emoțională.

Când persoana consumă din nou și din nou droguri, urmările vor fi în principal două: lucrurile obișnuite ale vieții nu îl vor mai satisface, iar creierul …”

Close Menu