Fericire, sânge și nesomn

  • Post Author:
  • Post Category:Poem

Am o amintire cu un pulover tropical,
Intens
Subțire și elementar,
Ca și “chestia aia” ce o pui pe tort.

Am să mă culc sub soare,
Am să citesc alb orientarea tuturor
Și într-un aer lamentat
Am să măsor, entuziasmul.

Două-trei ore maxim o să îmi ia
Ca să-mi amintesc drogații de fericire
Ce se plimbau pe plaja trandafirului roz
Într-un soi de manipulare progresivă,
…se numea Iubire.

Soarele era un ocean cu cărbuni aprinși,
Ultravioletele stropi dulci de sticlă
Iar cultul personalității mele,
Mi-amintește de când eram mică

Provocam în mintea mea o dictatură
A cărui proletariat eram tot eu
Și păstram acest zgomot de film
Îl auzeam destul de tare, dar adormeam mereu.

Mă consuma aroma fiecărui act de cinism
Și rămâneam interzisă oamenilor buni
Pentru că în deșertul fericirii
Eu nu vedeam decât simpli nebuni!

Simțeam nevoia de-o vacanță,
Dar auu, ce voce subțire îmi spunea
Că nu e momentul de dormit aiurea
La câte cockteil-uri cu răbdare mai am a încerca…

Arome de relaxare ca NEVERMIND și NEVERMINT
Alături de serenuci de mâncat, pe-o tavă,
Și flori de ariane ce însoțesc
Vanilia-n lapte de scorțișoară slabă.

Mă gândeam să-mi pușc degetele
Cât timp se varsă fluidul roșu, leșinat ca otrava
Peste toleranța și comunicarea
Din societatea tuturor, în care nu vrea nimeni.

E un pic de umbra acum, un copăcel de cafea mai încolo
Și ca să nu dorm aiurea
Mâine dimineață plec câât-coolo

Găsesc niște scuze intermediare,
Îmbibate-n kerosen, sunt zen
Și alături de punctul grafic al lui “eu”,
Plec la tren.

Vacanța asta prelungită, îmi face dor
De un pulover tropical
Intens, subțire și elementar
Ca o zi de vară, necesară.

Nu-mi permit eu luxuri ca
Gelozia pe lumea bună,
Că doar pe mine mă interesa
Să găsesc o plajă cu altfel de lună

Mai mare, mai roșie, mai sângeroasă
Ca regina nopții sau ultimul mire,
Să găsesc acel mediu acid
Unde să-mi fac stand cu ” donați fericire”

Da, într-adevăr, poezia nu e despre ce crezi tu
E doar un amalgam de insulte ce mi-le-aduc mie
Sunt extenuată de “încerc” și “trebuie” acum,
Am nevoie doar de-un somn și-o păpădie

Ca să-mi aduc aminte că,
Eu nu urăsc nici lumea, nici oamenii, nici pe mine
Și Doamne iartă-mă să-nvăț,
C-atunci când ești obosit, să nu scrii poezie-n rime!

Fericire, sânge și nesomn,
Scurt leșin în observare
Eu vreau atât de mult să dorm,
Somn ușor, vise de mare…