Fructul interzis

  • Post author:
  • Post category:Poem

Am un singur minut demisec,
Ceasul meu bate iar defect
Încă de la 18 de ieri …
Când sorbeam din vinul alb, demisec.

Îmi scald încrederea în umbră
Timpul tot arde limita cerului
Fluturii intră în scindare ușoară,
Iar vasele sângelui se lipesc.

M-a atacat gelozia,
Soarea-floarelui e întoarsă pe dos
Iar eu, precum curierul din mijlocul drumului,
Stau în fața unei porți, cu fir de aur tors.

Livada cu meri, poarta
Au să prindă viață,
Speranța ca suflare
M-a denumit roșeață,

Toate coardele porții s-au rupt
Și am pătruns, am intrat
În palatul ultimului fruct,
Un poem uitat, tăiat și dilatat.

Ce i-ați făcut poeziei mele ?

Next PostRead more articles