Familia Fericire

Vreau să fac
Lucruri frumoase pentru oameni
Azi.
Vreau să aduc
Pe chipuri
Fericire.
Să explic celor ce au greșit
Să ascult cuvântul,
De la fiecare
Iar seara într-un târziu
Să fie toți, la culcare.
Dimineața ce urmează,
Când soarele nu mai răsare
Eu voi aprinde-o lumânare,
Să limpezesc trecutul.
Să ne rugăm mai simplu:
Cu un „Îmi pare rău, te rog
Iartă-mă că nu știu să ascult
Dar nu uita că-ți multumesc,
Eu te iubesc mult”.
După ce rugăciunea
A luat sfârșit și s-a oprit,
Foamea a deschis ochii, tuturor
Iar azi ca să facem fericire,
Toți cei din casă sunt pe rol.
Când masa-i gata, pâinea-i coaptă
Somnoroșii s-au mai adunat,
Ne așezăm pofta fierbinte
Și-nfulecăm, pe bunul plac.
Surâs, chicot, povestiri micuțe,
Pendula ceasului e pe stop
Ca doar atunci când terminăm,
Timpul s-o ia din loc.
El e copil cuminte,
Respectă tradiția întocmai
Și pleacă primul,
Așa cum se cuvine:
Vesel, cât să obosească lumea.
Trei mese
Au trecut
Peste zi,
Ai mei nu mai sunt copii,
Cum se jucau de dimineață.
Ei sunt adulți, ce vin acasă
Ce mai aprind o lumânare,
Ce limpezesc trecutul.
Căci lucrurile frumoase
Acum sunt gata,
Iar azi eu sunt
Pe chipul lor
Fericirea,
Nimeni alta.
Eu nu mai stau în casa lor
Dar mă aduc, aievea
Nu-i mai hrănesc cu tot ce vor,
Pe rozii lui Adam și Eva.
Acești-au fost copiii mei
Cu care-am stat la masă,
Cu care m-am rugat și ziua,
Ca să cultiv speranță.
Muult tare i-am plimbat,
Prin obiceiul unei case
Și am ținut eu lumânarea,
Familiilor frumoase.
Dacă eu sunt fericirea,
Sigur am trecut și pe la voi
Dar de n-ați primit în casă, mamă ca mine
Ați rămas voi doar copii. Neînvățați și ...
Goi.