Trandafir ars

Îmbrăcat în negru, cu nasturi sticloși, albaștri

Purtai un sacou și mulți pistrui

Pătai foile cu ceai fierbinte,

Păstrai lucrurile nespuse nimanui.

Nu crezi în cuvinte șterse cu apă și săpun,

Rescrii din memorie fiecare rând

Îmi spui că universul are un singur drum,

Și stând la tine în brațe te ascult spunând:

-Pictăm cerul, îl eclipsăm prin noi, totul durează o clipă

Ce am scris eu e în sânge, știi? Cerneala i-o risipă .

-Vreau să-mi tai aripile, și s-o numesc neiertare,

Să uit de pana de chitară de la gâtul meu

-Dar încă ești balerina ce-a plecat

-Dar taie-mi aripile și uită c-am fost eu!

-De ce nu putem fi doi copii? Să avem un univers întreg?

-Eu nu mai pot de mult să simt,

Nemurirea. o. aleg.

Close Menu