Ultima dată 3 octombrie

„Trăim sub stele, nu printre ele.”

Trăim în data de 3 octombrie într-un câmp cu lalele albe, eșarfe negre.

A venit printre noi zburătorul. A supt sânge din buzele tuturor, și i-a împietrit. Persoanele deveneau țurțuri. Niște statui fără viață, reci, înghețate. Întreaga înmormântare s-a desfășurat astfel …

E 3 octombrie deja în fiecare zi și mi-am pierdut elicopterul de jucărie cu care schimbam fața realității, cu care dădeam timpul înapoi și retrăiam cinci secunde din viața ei. Cinci secunde care păreau cinci ani de dinainte de boală. Cinci ani de dinainte de supărarea amară ce i-a înmormântat sufletul.

De la 30 și cinci de ani ai tinereții în care ea a fost un personaj, o apariție, o flacără roșie, vie, s-a ajuns la 40 unde s-a stins. Acel interval de cinci ani,  sau cinci secunde, este o buclă în timp. Pentru că nu îmi mai pot da seama cât timp a fost sau cât timp a fost, deși, eram acolo.

Am prins doar un moment de respiro când mi-am auzit vocea spunând iubitului meu:

– În această zi a murit. Și vreau să ardem o lumânare, să o lăsăm să plutească în apele eleșteului.

În câteva luni ne-am despărțit, la fel cum ne-am despărțit și în acea seară. A durat doar câteva, clipe. Căci de atunci, a trecut foarte mult … Timp

Close Menu